Orice om normal cand se gandeste la doctor, automat se gandeste la boala. Oare e normal mecanismul asta? Ma gandesc ca e cam negativist, adica de ce oare nu ne gandim la vindecare? Doctor = Vindecare, Doctor = Sanatate, de fapt asa si este!

M-a binecuvantat Dumnezeu cu o prezenta constanta in viata mea, prietena mea Mihaela Lupescu. Nu, nu mi-a fost prietena dintotdeauna si nici nu am iubit-o instant cand am intalnit-o, mai intai am cunoscut-o in calitate de pacient si am studiat-o in calitate de om multi ani. Adevarul este ca mi-a doborat anumite ziduri de frica si neincredere fata de doctori, asistente si sistem de sanatate si mi-a hranit efervescenta mea dorinta de bine, de speranta, de confirmari fericite.

Am inteles ca pentru a fi bun diagnostician iti trebuie multi ani de experienta, multi ani de studiu si multi alti ani de omenie, in sensul ca a simti oamenii pe care ii tratezi, presupune sa-ti pese, dar sa-ti pese la nivel uman. Sa nu iti para greoi sau de fapt sa fie secundar acest sentiment, chiar si atunci cand primesti un telefon cu nedumeriri si frici sau preocupari ale pacientilor tai, cand tocmai ajunsesei in pat sa-i citesti ceva celei mici. Eh, asa e Mihaela! E genul ala de om corect, bun si implicat, care dedica viata binelui celorlalti, indiferent de statusul lor economic, social sau cultural, ba am impresia ca o unge pe suflet mai ales cand ofera alinare si ajutor celor care par invizibili societatii noastre (eu am aceeasi pasiune dar cu animalele). De obicei Mihaela aparea in viata mea in mod special cand starea de neliniste sau frica era la cote maxime in sufletul meu si cu energia ei sprintena reusea mereu sa-mi aduca liniste si incredere. Oameni ca ea ar trebui denumiti swicheri, te trec pe off frica si on stare de bine. Acesta da har!

Indiferent de situatiile infruntate acasa (e om normal, femeie, sotie, mama a 3 fete) nu considera niciodata sa ia o pauza de la lucrurile si oamenii secundari din viata ei, la ea toate sunt importante si de facut atunci, luate din fasa, chiar daca asta inseamna sa se imparta in 30 de locuri si sa rezolve mai multe simultan. Este inepuizabila!

Mi-a devenit prietena de suflet cand am realizat ca o ador, iubesc taria ei de carácter, apreciez tot efortul pe care-l depune sa inteleaga si sa ajute toate situatiile pacientilor ei. Pentru ca nu renunta la nicio posibilitate de a invata, de a fi mai buna, de a oferi. Uitandu-ma in jur si mai ales de atatia ani, realizez ca ea in afara de a trata oamenii fizic, ii trateaza sufleteste! Boala oricarui om incepe dintr-un dezechilibru energetic, din credinte daunatoare, din lipsa de armonie si dragoste in cotidianul lui, deci acolo trebuie infuzat pacientul in primis, apoi cu calm si incredere trebuie tratat fizic.

Ea are modul ala sanatos de a privi lucrurile, fara drame nefondate sau exagerari de sensibilitate. Este ca o palma cu balsam placut mirositor 🙂 care face sa-ti revii instant din orice poveste lacrimogena si negativista! O bag la categoria oameni de valoare ai societatii noastre, gura de echilibru si bunatate, patrimoniul tuturor celor care o avem in preajma!