Cum vine chestia asta ca atunci cand ai daruit ce aveai mai bun, iti vin niste palme drept rasplata? Cum se face ca cel care greseste, se comporta ca si cum ar fi victima unei agresiuni? Sa fie asta un mecanism las de aparare? Sa fie un mecanism de ascundere a rahatului sub pres? Oricum ar fi, este o zona foarte dezonesta si incoerenta, unde, acei oameni trebuie lasati sa zaca pana le intra putina lumina si oxigen prin geamul intredeschis al mintii. Nu are rost sa intri dupa ei, in dinamica asta de drama, vina si distrugere. Ba chiar e foarte posibil in aceasta incercare sa ajungi tu in fundul putului sapat de celalalt. Nu pledez pentru nepasare, pledez pentru libertatea si puterea de decizie a fiecaruia, pledez pentru a lasa ca energiile sa se cearna si sa se grupeze natural. Cred ca toti am trecut prin perioada „conflict”, in care am luptat cu arme idealuri, credinte, pareri si situatii; Unii au ramas in acel stadiu, trecand inclusiv peste lipsa rezultatelor favorabile in viata lor. Altii au depasit starea si au inteles ca fiecare trebuie sa-si asume, ca au suficient de lucrat cu sinele si au invatat din experienta ca degeaba traiesc in conflict incercand sa instaureze „dreptatea”. Cand depui armele si incetezi lupta, nu inseamna ca nu ai dreptate, inseamna ca decizi sa traiesti cu dreptatea ta fara sa-ti mai pese daca o recunoaste cineva. In fond, un lucru drept sau onest are nevoie de recunostinta? Nu, nu are nevoie de nimic! Tu ai nevoie, sa iti fii suficient, sa lucrezi cu tine, cu limitele tale de gandire si perceptie, cu acceptarea si cu nevoia de aprobare. Hai sa o luam altfel, cand iti cumperi un pantalon care iti place la nebunie cum iti vine, te mai intereseaza cum il vad ceilalti? Nu prea, poate doar asa, ca sa auzi confirmari, dar tu fiind sigur pe ce simti si cum te vezi in oglinda, vei fi de nemiscat indiferent de parerea primita. Cam asa este cu dreptatea, cand simti si stii ca o ai, nu mai conteaza parerea altuia. Cand cineva iti spune ca pantalonul iubit ar trebui schimbat, tu sari la gatul celui cu opinia sa ii schimbi perceptia sau ii multumesti pentru sugestie dar il asiguri ca esti fericit cu alegerea facuta? Eh cam asta e diferenta intre oamenii care lupta pentru dreptate si cei care o traiesc fara nicio nevoie suplimentara.

Adevarul este ca eu, am fost genul care chiar am luptat mult pentru dreptate si mi-a luat destul timp sa inteleg ca lupta este inutila ba chiar distructiva prin procesul ei. M-am ales numai cu rani emotionale si cu impresia ca tot eu am gresit. Pana am realizat ca nici nu-mi trebuie aprobarea celorlalti, nici lupta, nici sa conving, nici sa-mi fie recunoscut nimic. Dreptatea, adevarul si coerenta nu au nevoie sa fie luptate, ele sunt! Iar noi, oamenii, alegem la tot pasul cine si unde vrem sa fim, in functie de atitudinea pe care o adoptam!