Iubesc animalele cu toata fiinta mea, zau ca asa e! Am salvat zeci de animalute, caini aruncati pe marginea drumului, calcati de tren, aruncati cu placenta in ghena de gunoi, pisici abandonate, maltratate, porumbei, o cioara inghetata si pana un sobolan inconjurat de 4 pisici jucause. Nu imi place sa omor nici gandacii, nici tantarii si nici mustele, desi acestor 3 categorii nu le suport prezenta pe langa mine incerc prin cai pasnice sa le inlatur, altfel recunosc ca am un spray insecticid pregatit de atac. Mai iubesc rockul alternativ, cel cu care am crescut gen: Nirvana, Metallica, Linkin Park, Smashing Pumpkins, The Cure, Guns, U2 si inca cateva zeci de formatii.

De cand eram adolescenta mi-am zis ca viata ar fi fost chiar perfecta daca ar fi avut fond muzical ca in filme, muzica are calitatea potentarii oricarui moment. Aproape fiecare etapa a vietii mele are cateva melodii specifice si cand le ascult e ca si cum as face o regresiune in acei ani, imi redau pana si mirosuri, senzatii si starile mele interiore de atunci. Banuiesc ca fiecare om are forma lui de identificare predominanta, la mine sunt clare: mirosul si muzica, altii or avea vizualul, culorile, gustul… mi se pare foarte interesant cum se dezvolta mecanismele astea in fiecare individ. Mai ador senzatia aia de acasa cand cunosti anumiti oameni, ca si cand ai fi cunoscut acel suflet dintotdeauna si trebuie sa recuperezi rapid timpul petrecut la distanta. Iubesc oamenii spontani care nu au timp sa-si puna mastile diferitelor situatii ci vor sa simta momentul trait asa cum vine el, ma identific cu oamenii originali fara frica de a fi, fara frica judecatii celorlalti, sigur ca iubesc si bunul simt si constiinta dezvoltata pentru ca fix astea doua elemente fac diferenta intre spontan si badaran.

Ador intalnirile in ambient intim creat de multe beculete, da, am o slabiciune pentru beculete, le am in gradina, la ferestre, la paturi, le-as pune si pe pereti si pe tavan si pe mancare 🙂 ador mesele cu prietenii care de fapt imi sunt oameni deveniti frati si surori, ca prelungiri externe a fiintei mele, pentru ca eu de fapt asa imi simt prietenii aia pe care ii iubesc si ii simt oamenii mei, reusesc sa traiesc vietile lor ca si cum ar fi vieti paralele ale mele. Sunt convinsa ca acest fel de prietenie este o forma de vindecare reciproca, un fel de upgrade a sufletelor, este acea conexiune care iti da putere si te maturizeaza frumos, e o legatura sacra de unde partile implicate sunt ghidate de dragoste si grija fara pic de rautate sau scop secundar, e un dans unde uniunea, dragostea si empatia isi coordoneaza pasii iar adevarul si onestitatea sunt reginele balului care privesc cu siguranta si armonie distractia. Da, cam asa! Viata lunga legaturilor sacre!!!