Multe relatii din viata mea au fost pentru a defini cine sunt. Cine sunt? Pai sunt mama celor doua fiinte absolut magnifice carora le-am dat viata; sunt fiica si sora unor femei puternice/nobile/inteligente/, sotia unui barbat in tot sensul cuvantului asumat/iubitor/dedicat/inteligent, prietena unor oameni de suflet bun/sinceri/inteligenti, cam asta ar fi incadrarea in linii generale, dar cine sunt eu? Am terminat dreptul, am citit o biblioteca de psihologie, sunt incepatoarea unui curs NLP, sunt animalista convinsa si fidela, sunt practicanta (si tatuata) de Ho’oponopono, sunt iubitoare de ingeri si Arhangheli, citesc si vorbesc 3 limbi aproape la perfectie, imi plac la nebunie luminitele (am mai scris si in alt articol), nu beau alcool, sunt gurmanda si turismul facut de mine s-ar rezuma la restaurante cu vedere frumoasa si daca se poate cu luminite:) Deci ma pot defini si singura turista gastronomica. Imi place rockul alternativ, imi plac baile calde, imi plac documentarele criminalistice, ah si pianul desi nu stiu sa cant la el. Sunt semifixista (poate o fi de vina si semnul zodiacal), imi plac tatuajele si in fiecare toamna/iarna imi mai largesc lista pe corp. Si totusi, cine sunt? Am zis ce oameni minunati am in jurul meu, am zis ce ma motiveaza si ce imi place, dar parca tot ramane gol raspunsul concret, ca doar nu numele sau familia sau activitatea sau placerile raspund la cine sunt eu, nu? Acest EU traieste in acest nucleu familial, se desavarseste prin relatiile stranse pe care le are, isi gaseste un mod placut de viata prin activitati afine lui dar stiu si simt ca e ceva mai mult de atat, care nu tine de nimic din ceea ce am scris aici de ale corpului si starea fizica a lucrurilor. De fiecare data cand observ si MA observ, dar mai ales raman coerenta cu ce simt eu (sa fac sau nu) hranesc ceva mai presus de ce par a fi. Si nu vorbesc la modul egoist, ci la modul de sincerizare de sine fara a leza pe cei din jur, sau ma rog, ideea e ca daca ceilalti folosesc victimizarea se pot arata fictiv lezati si e o forma de manipulare straveche si impamantenita a fiintei umane, dar consider ca pot face diferenta intre a leza real pe cineva sau alegerea acelui cineva in a se simti lezat artificial.

Am intalnit multe persoane care tin cu dintii de anumite strategii de roluri victima/calau, eternul lezat si nefericit de catre ceilalti, de parca asta le-ar aduce un beneficiul real, ceea ce poate parea momentan o reusita prin manipulare, nu va dura, nu va fi sustenabila si va crea facturi de frustrare si conflict, care guess what? Te va duce in situatia initiala de vaicareala, victimizare si nefericire, asa se perpetueaza starea si devine mod de viata, viata irosita cu suferinte perpetue.

Fiecare dintre noi are momentul lui de sincerizare, la timpul potrivit, prin mijlocul propice lui, nu reactionam la aceiasi stimuli sau timpi. Dar sincerizarea vine inechivoc pentru toti. Vine acel moment in care niciun rol nu ne mai satisface si suntem nevoiti sa eliminam obisnuinte oricum toxice, sa ne observam si sa ne ascultam fara frica de judecata, repet fara a leza voit pe nimeni. Am mai observat ca intr-un grup de meditatii, sau de prietenie cu aceeasi lungime de unda, vibratia creste iar beneficiile sunt evidente pentru toti. Vibratia inalta se potenteaza cu dragoste si daruire.

Inca nu am raspunsul concret la intrebarea cine sunt, dar sunt din ce in ce mai aproape de aflarea lui, pentru ca simt mai mult decat gandesc si traiesc mai mult si diferit decat sunt indemnata sa o fac de tot ce ma inconjoara.

By the way, am fost printre primii utilizatori de FB si sunt mandra sa ma declar libera de social networks, am inchis toate retelele de socializare, am inchis gura stirilor si emisiunilor tv fara substanta. Bine, fie, am pastrat whatapp, dar in rest sunt libera si vorbesc cu oamenii din jur ca pe vremuri, ori ii primesc la mine, ori ma duc la ei, ori ii strig din strada, ori ne distram papilele gustative impreuna la o cina (cu luminite):)