De ceva vreme am inceput sa observ perfectiunea in toate. Da, chiar si in situatiile amare, sau poate mai ales in ele! Din micile sau mari „esecuri”, am primit la scurt timp numai binecuvantari si beneficii peste asteptarile mele. Nu mai zic despre oamenii frumosi pe care i-am primit in viata mea, pentru care simt o recunostiinta profunda. Asa rezulta ca functioneaza „esecurile”, ele vin cu prajituri la subrat. Dupa cum spuneam, totul e perfect, numai dresajul mintii noastre inca nu este. Ca daca am avea siguranta ca orice esec aduce numai lucruri bune si ca este un fel de punte pentru un nivel mai bun, esecul s-ar mai numi esec? Cred ca s-ar numi „salt” si uite asa te-ai afla vorbind cu prietenii despre salturile tale, cum ti-ai luat avant (curaj) si ce minunatii te asteapta acolo sus, cred ca nici tristete nu ar mai fi in glasul celor povestite. Ar fi mai degraba o specie de acceptare a celor intamplate, amestecat cu putina emotie de nerabdare in aflarea urmatorului nivel, presarat cu siguranta ca va fi muuuult mai bine, nu? Minunat!

Ne-am obisnuit sa ne desprindem greu de toxicitate, de stagnare, de starea de victimism, cumva ne este peste mana sa luam atitudine si sa ne asumam responsabilitatea celor traite si schimbarea pe care ne-o dorim. Atat de simplu sa schimbi optica, gen exemplul de mai sus: Esec = Salt, asta se poate aplica tuturor conceptelor care ne ingreuneaza si ne provoaca suferinte. Toate se rezuma la concepte, sunt numai concepte, iar daca tu la modul constient le schimbi connotatia, ele se vor manifesta in concordanta cu semnificatia data de tine. E simpla treaba, vrei sa plangi sau vrei sa razi? Vrei stare de liniste sau vrei agitatie? Vrei armonie in jurul tau sau vrei haos? Pariez ca la nivel teoretic ai raspuns la toate pe pozitiv, asadar treci la practica!

Faza e ca noi, oamenii, suntem controlatori, vrem sa stim de unde pot veni miracolele pe care le cerem, vrem sa intelegem caile prin care se pot manifesta si tot noi le dam sansele de realizare, cu procentaj cu tot. Fantastic! Atunci de ce le cerem? Atunci de ce se numesc miracole sau ajutor divin? Inutil… Dar daca prin rugaciuni de luminare, am ceda tot controlul? Daca ne-am lasa surprinsi de magia perfectiunii acestui TOT?

Va invit la un exercitiu lejer :), timp de 7 zile, in fiecare zi trebuie sa gasim o situatie „esec” pe care trebuie sa o redenumim „salt”, adica, un eveniment enervant, suparator, trist dintr-o zi, il redenumim dupa semnificatia lui pozitiva. Ca sa gasim denumirea corecta, mai intai studiem situatia si vedem partile ei bune, trebuie sa existe, mereu exista.

Facand asta, evidentiez jumatatea plina a paharului dar ma si aliniez cu producerea miracolelor, este ca oferta „2 la pret de 1”.

Haideti sa vedem!