Asumare

Imi plac oamenii asumati. Da, mare calitate asumarea, aceasta asumare inglobeaza de fapt multe alte calitati fara de care asumarea nu ar putea exista: curaj, inteligenta, stima de sine, iubire, onestitate si libertate. Un om asumat nu are mari nevoi de recunoastere sau de expunere, nu tine la impresia artistica lasata celorlalti, e constient de ce si cum simte si mai ales actioneaza ca atare. Avem podul plin de oameni care teoretic gandesc foarte bine dar practica lor cotidiana nu e coerenta cu teoriile pledate, ma rog pot fi incadrati la “teorie multa”. Mai exista categoria “net” cand oamenii instinctiv actioneaza intr-o forma frumoasa si altruista fara ca neaparat sa stie sa puna degetul pe ce anume ii stimuleaza si mai exista categoria destul de extinsa din care fac si eu parte in care muncim teoria cu practica pana gasim coerenta dintre ele. Din experienta mea pot spune ca nu e nimic vizibil transant sau pasi iluminatori instant, e mai degraba o observare in timp a propriilor sentimente si senzatii. Consider ca termometrul cel mai fidel suntem noi, corpul nostru, sentimentele noastre si senzatiile pe care le traim. Pentru a ajunge sa te simti si sa te cunosti, in primul rand trebuie facuta o selectie a tuturor credintelor atat transmise pe linie de neamuri cat si de la cunoscuti/prieteni/colegi etc. Fiecare vine cu un bagaj testament, compus din toate frazele si teoriile pe care nu neaparat le-ai trait ci le-ai mostenit de la cineva. Eh, exact acest bagaj ar trebui triat in functie de teorii care se confirma, teorii care dauneaza si teorii bune de tinut. Suntem un ansamblu de trairi si teorii, trebuie facuta ordine in ele, pentru ca teoriile inradacinate infloresc in trairi, in realitatile noastre si deci ar trebui studiate mai atent.

In orice situatie ar trebui sa ne intrebam cum ne simtim, fie ca e vorba de o discutie cu cineva, fie ca e vorba de o situatie oarecare. Bineinteles ca nu toate discutiile pot fi pozitive tot timpul, ca nah, te mai certi, te mai contrazici, dar cred ca exista o modalitate pozitiva in care sa poti discuta chiar si cele mai sensibile subiecte sau cele suparatoare. Oricum orice modalitate ar functiona pentru fiecare, trebuie sa vina pe o stare rece, nu la cald, nu in apogeul nervilor cand ego-ul urla prin orice mijloc gaseste si numai mesajul corect nu-l transmite. Chiar si modalitatea aceasta pozitiva este data de catre corpul si sentimentele noastre, evident ca fiecare functioneaza altfel si deci se aplica metode diferite, dar senzatia si reactile proprii le putem deslusi numai noi, indiferent ce cred sau considera ceilalti.

Cand invatam sa ne observam si sa ne ascultam, incepem sa fim cu adevarat cine suntem!